Ada-Maria Ichim

Imaginea băiețelului care traversează drumurile războiului ducând în brațe un bebeluș învelit în pături este emblematică pentru orice tip de conflict. De data aceasta, însă, ân fundal avem de-a face cu tancuri rusești, cu trupele ce au atacat Cecenia pentru a doua oară în anul 1999, președinte fiind Elțîn, iar prim-ministru, actualul președinte al Federației Ruse Vladimir Putin. Cel responsabil de actualul război din Ucraina (2014), nu altul. Kolia (Maksim Emelyanov) - „The Search” Regizorul Michel Hazanavicius mărturisește că după succesul cu „The Artist" (5 premii Oscar în 2011, între care cel pentru Cel Mai Bun Film) și-a dorit să facă un film care să conteze. Pentru aceasta a ales ca punct de inspirație filmul cu același titlu din 1948, câștigător de Oscar, al lui Fred Zinneman în care un soldat american interpretat de Montgomery Clift în Berlinul în ruină, îl ajută pe un puști evreu, supraviețuitor al Holocaustului, să își găsească mama. Inspirația se simte și...

Nu știu de ce mi s-au părut întotdeauna filmele lui David Cronenberg lipsite de sens, de gând, doar meșteșug. Cu o execuție narativă impecabilă, cu actori excelenți, dar... de ce? Ce o vrea omul ăsta să spună prin acest film? Cu ce îmi îmbogățește el oare mintea, sufletul, universul? Sigur, genul horror nu este genul cinematografic dedicat emoției, cu toate acestea, mă aștept cel puțin la o provocare cinematografică. Urmărim patru personaje, strania și delicata Agatha Weiss (Mia Wasikowska), adolescentul vedetă Benjie Weiss (Evan Bird), actrița trecută, obsedată de interpretarea rolului propriei mame, Havana Segrand (Julianne Moore) și speakerul motivațional Dr Stafford Weiss (John Cusack). Destinele lor paralele s-au intersectat în trecut și se vor determina unul pe celălalt în prezentul filmului. Julianne Moore (Havana) (spoiler) Agatha, proaspăt venită la Los Angeles, găsește de lucru chiar în casa Havanei care dorește să joace în remake-ul după filmul care a lansat-o...

Ochii albaștri ai lui Jacques Dutronc; pânza peste care culoarea se întinde păstoasă, albastră; floarea de cicoare bleu pe care tontul satului o ține în gură când e pictat. De ce albastru? e ca și cum ai întreba de ce Van Gogh? Maurice Pialat găsește o veridicitate intensă în aducerea pe ecran a ultimelor 269 de zile din viața lui pictorului. CU o scrupulozitate a banalului, regizorul reconstituie epoca, dar dinncolo de obiectele în sine, de hainele croite după moda vremii, ceea ce ne oferă Pialat este ciocnirea unui mediu conservator cu spiritul unui mare artist. Există butada cum că mulți și-ar dori un Van Gogh pe peretele din sufragerie, dar puțini și l-ar dori pe Van Gogh în sufragerie.  Cumva filmul lui Pialat ne face să înțelegem de ce. De ce această intensitate, această incongruență cu realitatea, această foame de aprobare, dubiile continue și banalitatea creației, care, pentru creator, are firescul unui pahar cu apă. Pialat nu îl ridică în slăvi pe pictorul a cărui...

Congresul | The Congress | The Congress Director: Ari Folman Writers: Stanislaw Lem (novel), Ari Folman (adaptation) Stars: Robin Wright, Harvey Keitel, Jon Hamm Ooo, animație pentru adulți. În sensul unei povești adulte, nu neapărat în sensul alunecării în pornografie. De la „A Scanner Darkley” (regia Richard Linklater, 2006), influențat de succesul thrillerelor manga și documentarul „Waltz with Bashir”(al aceluiași Ari Folman. 2008) filmul de animație a cucerit un status aparte. Animația nu mai este doar pentru copii, ci a devenit un vehicol narativ și o modalitate de expresie estetică pentru un cu totul alt public. I s-a adăugat și o dimensiune de explorare filozofică, de administrare a realității în mod diferit, de transmitere a unor realități multiple, de fapt, care există simultan în ființa umană. Dacă în „Waltz with Bashir, Ari Foleman își scoatea din străfunduri demonii personali, născuți din necesitatea memoriei de a epura amintirile violente, aici regizorul p...

Petrecerea monstru de la miezul nopţii | Hôkago middonaitâzu | After School Midnighers Regizor: Hitoshi Takekiyo,  2012,  95 min Premii:  Festivaluri: Annecy 2013, Raindance FF 2013, Fantasia IFF, Sitges International Fantastic Fil Festival Visul psihedelic al unui tăietor de cadvre with a grudge against highschool și o obsesie cu fetițele copilăroase japoneze și culorile lor vii cam așa aș defini „After School Midnighters” în care ironia, parodia și thrillerul bântuie culoarele unui liceu japonez. Să vă mai spun că ghidul, sau personajul principal, sau regele ofuscat al nopții liceului este un manechin anatomic cu un iepuraș tatuat cu marker permanent pe o fesă și desenul unui elefant în loc de sex? Combianția de slash-movie, animație computerizată și fetițe mereu isterico-vesele ar da gata și pe cel mai încrâncenat spectator. Aici kitsch-ul devine regulă și ridicolul personajelor egocentrice este redus la neant prin simple efecte de slap-stick. O colo...

ANIMEST 2013 - ERNEST ET CELESTINE O poveste în tonuri de acuarelă. Un lung metraj de animație este un efort titanic, căci fiecare minut are 60 de secunde, fiecare secundă are 25 de frame-uri, iar pentru 90 de minute de film vorbim de ceva de ordinul a peste 135000 de fotograme. Bineînțeles, în procesul creativ sunt probbail de două ori pe atât. De aceea, „Ernest și Celestine”, lungmetrajul animat după scenariul lui Daniel Pennac lucrat în acuarelă este cu atât mai impresionant. Ernest este un urs ipohondru și veșnic flămând, iar Celetine o șoricuță curioasă, care ar trebui să facă pe Zâna Măseluță și să colecteze dinți, dar preferă să își deseneze „clienții”. Împreună vor descoperi un complot în care sunt implicați vânzătorul local de dulciuri și dentistul, dar și bucuria companiei celuilalt. Canale, șoricei, scări care ies din lumea subterană în cea a străzilor și caselor de la suprafață... Se poate face o trimitere la dinamicul „Flushed Away”, dar nu neapărat în ava...

Central Park Five documentar, 119 min Directed by: Ken Burns, Sarah Burns, David McMahon Production company: Sundance Selects, WETA, Florentine Films, PBS, The Central Park Five Film Project La un festival dedicat politicului, iată un documentar mai mult despre drepturile omului. Dar oare nu sunt acestea constant încălcate de politic? Documentarul pleacă de la cazul real a cinci tineri de culoare care sunt acuzați și condamnați pentru că au violat o femeie în Central Park. În noaptea de 19 aprilie 1989, o joggeriță de 28 de ani a fost atacată brutal și violată în faimosul parc central al New York-ului. A fost găsită cu craniul spart, cu temperatura corpului de 29 C și cu 75% din sânge scurs. Când și-a revenit nu își mai amintea nimic. Investigațiile poliției s-au concentrat asupra unui grup de tineri, negri și Latino, care se aflau în zonă. După lungi și intimidante ore de interogatoriu, cei cinci tineri au „mărturisit”. Condamnați la între 6 și 13 ani de închisoar...