Ada-Maria Ichim

„Party Girl”,  (film nominalizat la  Descoperirea Anului, în cadrul  Premiilor Academiei Europene de Film ) Cu toate că eroina filmului este o dansatoare de strip-tease trecută bine, totuși acesta este un film despre familie, despre compromis, despre alegerile comode în viață, care are prospețimea onestității și generozitatea acceptării adevărului propriu. Pe generic apar trei regizori ( Marie Amachoukeli, Claire Burger, Samuel Theis ), iar protagonista principală, Angélique Litzenburger, este mama unuia dintre ei (Theis), care își joacă propria poveste. Alături de ea este, în film și, probabil și în viață, întreaga familie Theis, cu mic cu mare. Meritul filmului este de a avea o cameră indiscretă, aproape documentaristă, și totuși de a fi, consecvent și consistent, ficțional. În timp ce, în secvența de început, aparatul de filmat alunecă fluid în sus și-n jos pe corpurile ușor trecute, ușor delabrate ale dansatoarelor de strip-tease, cu machiajul strident și ...

„Welcome to New York" a fost lansat à côté de Festivalul principal de la Cannes. Deși îi are cap de afiș pe Gerard Depardieu și Jacqueline Bisset, producătorii s-au mulțumit, ca debutanții, cu un cort pe plajă. Motivul – scenariul are la bază răsunătoarea și scandaloasa afacere DSK. „Afacerea Dominique Strauss-Kahn (prescurtat DSK) sau afacerea Sofitel New York este un proces judiciar de drept comun pornit de la acuzațiile de agresiune sexuală, tentativă de viol și sechestrare de persoană aduse de Nafissatou Diallo împotriva lui Dominique Strauss-Kahn, directorul Fondului Monetar Internațional (FMI). Ea susține că acesta a comis actele de mai sus împotriva ei în data de 14 mai 2011, în apartamentul numărul 2806 al hotelului Sofitel New York, unde ea era cameristă din 2008. Ținând cont de gravitatea faptelor invocate, jurisdicția Statului New York ordonă arestarea provizorie a lui Dominique Strauss-Kahn în pornirea punerii sub acuzare penală. Acesta neagă orice acuzație și susțin...

Imaginea băiețelului care traversează drumurile războiului ducând în brațe un bebeluș învelit în pături este emblematică pentru orice tip de conflict. De data aceasta, însă, ân fundal avem de-a face cu tancuri rusești, cu trupele ce au atacat Cecenia pentru a doua oară în anul 1999, președinte fiind Elțîn, iar prim-ministru, actualul președinte al Federației Ruse Vladimir Putin. Cel responsabil de actualul război din Ucraina (2014), nu altul. Kolia (Maksim Emelyanov) - „The Search” Regizorul Michel Hazanavicius mărturisește că după succesul cu „The Artist" (5 premii Oscar în 2011, între care cel pentru Cel Mai Bun Film) și-a dorit să facă un film care să conteze. Pentru aceasta a ales ca punct de inspirație filmul cu același titlu din 1948, câștigător de Oscar, al lui Fred Zinneman în care un soldat american interpretat de Montgomery Clift în Berlinul în ruină, îl ajută pe un puști evreu, supraviețuitor al Holocaustului, să își găsească mama. Inspirația se simte și...

Nu știu de ce mi s-au părut întotdeauna filmele lui David Cronenberg lipsite de sens, de gând, doar meșteșug. Cu o execuție narativă impecabilă, cu actori excelenți, dar... de ce? Ce o vrea omul ăsta să spună prin acest film? Cu ce îmi îmbogățește el oare mintea, sufletul, universul? Sigur, genul horror nu este genul cinematografic dedicat emoției, cu toate acestea, mă aștept cel puțin la o provocare cinematografică. Urmărim patru personaje, strania și delicata Agatha Weiss (Mia Wasikowska), adolescentul vedetă Benjie Weiss (Evan Bird), actrița trecută, obsedată de interpretarea rolului propriei mame, Havana Segrand (Julianne Moore) și speakerul motivațional Dr Stafford Weiss (John Cusack). Destinele lor paralele s-au intersectat în trecut și se vor determina unul pe celălalt în prezentul filmului. Julianne Moore (Havana) (spoiler) Agatha, proaspăt venită la Los Angeles, găsește de lucru chiar în casa Havanei care dorește să joace în remake-ul după filmul care a lansat-o...

Ochii albaștri ai lui Jacques Dutronc; pânza peste care culoarea se întinde păstoasă, albastră; floarea de cicoare bleu pe care tontul satului o ține în gură când e pictat. De ce albastru? e ca și cum ai întreba de ce Van Gogh? Maurice Pialat găsește o veridicitate intensă în aducerea pe ecran a ultimelor 269 de zile din viața lui pictorului. CU o scrupulozitate a banalului, regizorul reconstituie epoca, dar dinncolo de obiectele în sine, de hainele croite după moda vremii, ceea ce ne oferă Pialat este ciocnirea unui mediu conservator cu spiritul unui mare artist. Există butada cum că mulți și-ar dori un Van Gogh pe peretele din sufragerie, dar puțini și l-ar dori pe Van Gogh în sufragerie.  Cumva filmul lui Pialat ne face să înțelegem de ce. De ce această intensitate, această incongruență cu realitatea, această foame de aprobare, dubiile continue și banalitatea creației, care, pentru creator, are firescul unui pahar cu apă. Pialat nu îl ridică în slăvi pe pictorul a cărui...

Congresul | The Congress | The Congress Director: Ari Folman Writers: Stanislaw Lem (novel), Ari Folman (adaptation) Stars: Robin Wright, Harvey Keitel, Jon Hamm Ooo, animație pentru adulți. În sensul unei povești adulte, nu neapărat în sensul alunecării în pornografie. De la „A Scanner Darkley” (regia Richard Linklater, 2006), influențat de succesul thrillerelor manga și documentarul „Waltz with Bashir”(al aceluiași Ari Folman. 2008) filmul de animație a cucerit un status aparte. Animația nu mai este doar pentru copii, ci a devenit un vehicol narativ și o modalitate de expresie estetică pentru un cu totul alt public. I s-a adăugat și o dimensiune de explorare filozofică, de administrare a realității în mod diferit, de transmitere a unor realități multiple, de fapt, care există simultan în ființa umană. Dacă în „Waltz with Bashir, Ari Foleman își scoatea din străfunduri demonii personali, născuți din necesitatea memoriei de a epura amintirile violente, aici regizorul p...

Petrecerea monstru de la miezul nopţii | Hôkago middonaitâzu | After School Midnighers Regizor: Hitoshi Takekiyo,  2012,  95 min Premii:  Festivaluri: Annecy 2013, Raindance FF 2013, Fantasia IFF, Sitges International Fantastic Fil Festival Visul psihedelic al unui tăietor de cadvre with a grudge against highschool și o obsesie cu fetițele copilăroase japoneze și culorile lor vii cam așa aș defini „After School Midnighters” în care ironia, parodia și thrillerul bântuie culoarele unui liceu japonez. Să vă mai spun că ghidul, sau personajul principal, sau regele ofuscat al nopții liceului este un manechin anatomic cu un iepuraș tatuat cu marker permanent pe o fesă și desenul unui elefant în loc de sex? Combianția de slash-movie, animație computerizată și fetițe mereu isterico-vesele ar da gata și pe cel mai încrâncenat spectator. Aici kitsch-ul devine regulă și ridicolul personajelor egocentrice este redus la neant prin simple efecte de slap-stick. O colo...