Cinepolitica 2013 - The Company You Keep

The Company You Keep / Spune-mi cu cine te însoțești (125', SUA, 2012)

DIRECTOR: Robert Redford

CAST: Robert Redford, Shia LaBeouf, Julie Christie, Susan Sarandon, Nick Nolte, Brendan Gleeson, Anna Kendrick, Stanley Tucci, Sam Elliott, Terrence Howard, Richard Jenkins, Chris Cooper

SCREENPLAY: Lem Dobbs (based on a novel by Neil Gordon)

PRODUCTION: Voltage Pictures, Wildwood Enterprises, Brightlight Pictures, Kingsgate Films, TCYK North Productions

Sau, pe românește, „cine se aseamănă, se adună”. Nu știu câte legătură are titlul cu acest thriller regizat și jucat de Robert Redford. Cu o structură solidă, readuce în prim plan protestele privind războiul din Vietnam și alunecarea lor înspre terorism. Deși există acolo grăuntele unei dezbateri privind necesitatea utilizării violenței pentru a atrage atenția asupra unor probleme majore, totuși, discuția nu e urmărită până la capăt și lucrurile alunecă spre un plan sentimental, cu o adopție, un copil pierdut și recuperat alături de inerenta responsabilizare ce vine odată cu vârsta, sau cu maturizarea. Redford, Julie Christie, Susan Sarandon, Nick Nolte, Sam Elliot, Chris Cooper - o generație întreagă de actori care, de fapt, se joacă pe ei înșiși, proprii ani nebuni, propria maturizare. Scenariul lui Lem Dobbs (Haywire: Cursa pentru supraviețuire, The Limey, ambele regia Steven Soderberg, Dark City - regia Alex Proyas) este trainic şi bine echilibrat, aducând ca fir roşu al naraţiunii personajul unui tânăr insistent şi ambiţios jurnalist (Shia Le Boeuf).

În „The Company You Keep” o casnică - Shaoron Solarz (Susan Sarandon) decide să se predea poliției și să se supună judecății pentru un atac armat asupra unei bănci, petrecut cu peste 15 ani în urmă. Presupușii complici au dispărut, ca și ea, imediat după și și-au reconstruit, fiecare după temperamentul său, viețile. Ghid și psiholog intuitiv pornit pe urmele unuia dintre așa-zișii complici, Jim Grant/Nick Sloane (Robert Redford), este reporterul Ben Shepard, jucat de Shia Le Boeuf a cărui charismă nebărbierită pare să aibă un succes major atât cu agenta FBI, cât și cu fiica adoptivă a polițistului ce a ancheta atacul asupra băncii (Brendan Gleeson).

Miză mică, actori mari, scenariu beton, căci ceea ce dă ritm și greutate povestirii este gradarea dezvăluirii intențiilor personajului principal precum și tensiunea creată prin pendularea între spații diferite - FBI, redacția ziarului din Atlantic City, închisoarea lui Solarz și popasurile fugii lui Sloane, care se constituie ele însele într-o mini-frescă a mișcării de underground.

Politicul rămâne, însă, de fundal, un pretext narativ neintegrat în ţesătura personajelor.

Cinepolitica 2013 - The Exam

A vizsga / Examenul (89', Ungaria, 2011)

REGIZOR: Péter Bergendy

DISTRIBUȚIA: János Kulka, Zsolt Nagy, Gabriella Hámori, Péter Scherer

SCENARIUL: Norbert Köbli

PRODUCȚIA: Unió Film

Scenaristul Norbert Kobli i-a propus un joc al aparențelor, frecvent practicat de societatea comunistă, regizorului Peter Bergendy. Iar acesta l-a transformat într-un thriller rafinat, și cu umor, demn de producțiile cu George Clooney ca erou principal.

Nu, aici nu e vorba nici de furtul aurului Irakian, nici de petrol subsaharian, nici de păduri sud-americane, ci de un test al loiailtății. Filmul este fidel în recrearea anilor 50, mai precis 1957, în Budapesta, nu doar prin acuratețea detaliilor scenografice, ci și prin atmosfera dominată de lungi străzi pe care nu trece nici țipenie de om, cu etajele înalte, în care e credibil jocul dintre supraveghetori, care devin supravegheați pentru a fi puși în situații imposibile: „creăm situații”, spune șeful examinator, „în care subiectul trebuie să aleagă între slujbă și sentiment.” 

Imixtiunea serviciului de supraveghere în viața privată e constantă și deosebit de intruzivă, după cum o dovedește la fiecare pas regizorul. De exemplu, urmărim auditiv o întreagă secvență de sex din perspectiva organelor abilitate: poliția politică din casa vecină, sau schimbăm rapid unghiul de vedere când alternează supraveghetorul cu supravegheatul.

Până la urmă nimic nu este ceea ce pare, examinatorul devine examinat, iar rezultatul, schimbarea brutală a ierarhiei în cadrul serviciilor, nu are nimic de-a face cu înaltele „țeluri” oficiale. Totul este doar schimbarea unei generații de securiști cu alții, mai potriviți noilor stăpâni.

„Examenul” te face să te gândești totodată la amploarea mecanismului de supravegherea care avea capacitatea de a aloca șase oameni, în plină putere și forță de muncă, supravegherii unuia singur pentru a-i testa... loialitatea. Loialitatea față de ce? Față de sistem, bineînțeles, un sistem incapabil de umanitate.

Pentru cei prea tineri pentru a înțelege ce înseamnă un stat care lucrează ÎMPOTRIVA PROPRIULUI CETĂȚEAN prin mijloace opresive, este un bun început întru familiarizarea cu atmosfera. Pentru noi, ceștilalți, e doar un excelent „reminder”.