REGIZOR: Péter Bergendy
DISTRIBUȚIA: János Kulka, Zsolt Nagy, Gabriella Hámori, Péter Scherer
SCENARIUL: Norbert Köbli
PRODUCȚIA: Unió Film
Scenaristul Norbert Kobli i-a propus un joc al aparențelor,
frecvent practicat de societatea comunistă, regizorului Peter Bergendy. Iar
acesta l-a transformat într-un thriller rafinat, și cu umor, demn de
producțiile cu George Clooney ca erou principal.
Nu, aici nu e vorba nici de furtul aurului Irakian, nici de
petrol subsaharian, nici de păduri sud-americane, ci de un test al loiailtății. Filmul este fidel în recrearea anilor 50, mai precis 1957,
în Budapesta, nu doar prin acuratețea detaliilor scenografice, ci și prin
atmosfera dominată de lungi străzi pe care nu trece nici țipenie de om, cu
etajele înalte, în care e credibil jocul dintre supraveghetori, care devin
supravegheați pentru a fi puși în situații imposibile: „creăm situații”, spune
șeful examinator, „în care subiectul trebuie să aleagă între slujbă și
sentiment.”
Imixtiunea serviciului de supraveghere în viața privată e
constantă și deosebit de intruzivă, după cum o dovedește la fiecare pas
regizorul. De exemplu, urmărim auditiv o întreagă secvență de sex din
perspectiva organelor abilitate: poliția politică din casa vecină, sau schimbăm
rapid unghiul de vedere când alternează supraveghetorul cu supravegheatul.
Până la urmă nimic nu este ceea ce pare, examinatorul devine
examinat, iar rezultatul, schimbarea brutală a ierarhiei în cadrul serviciilor,
nu are nimic de-a face cu înaltele „țeluri” oficiale. Totul este doar schimbarea unei generații de securiști cu alții, mai potriviți noilor stăpâni.
„Examenul” te face să te gândești totodată la amploarea mecanismului
de supravegherea care avea capacitatea de a aloca șase oameni, în plină putere
și forță de muncă, supravegherii unuia singur pentru a-i testa... loialitatea.
Loialitatea față de ce? Față de sistem, bineînțeles, un sistem incapabil de
umanitate.
Pentru cei prea tineri pentru a înțelege ce înseamnă un stat care lucrează ÎMPOTRIVA PROPRIULUI CETĂȚEAN prin mijloace opresive, este un bun început întru familiarizarea cu atmosfera. Pentru noi, ceștilalți, e doar un excelent „reminder”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu