Cinepolitica 2013 - The Exam

A vizsga / Examenul (89', Ungaria, 2011)
REGIZOR: Péter Bergendy

DISTRIBUȚIA: János Kulka, Zsolt Nagy, Gabriella Hámori, Péter Scherer
SCENARIUL: Norbert Köbli
PRODUCȚIA: Unió Film


Scenaristul Norbert Kobli i-a propus un joc al aparențelor, frecvent practicat de societatea comunistă, regizorului Peter Bergendy. Iar acesta l-a transformat într-un thriller rafinat, și cu umor, demn de producțiile cu George Clooney ca erou principal.
Nu, aici nu e vorba nici de furtul aurului Irakian, nici de petrol subsaharian, nici de păduri sud-americane, ci de un test al loiailtății. Filmul este fidel în recrearea anilor 50, mai precis 1957, în Budapesta, nu doar prin acuratețea detaliilor scenografice, ci și prin atmosfera dominată de lungi străzi pe care nu trece nici țipenie de om, cu etajele înalte, în care e credibil jocul dintre supraveghetori, care devin supravegheați pentru a fi puși în situații imposibile: „creăm situații”, spune șeful examinator, „în care subiectul trebuie să aleagă între slujbă și sentiment.” 
Imixtiunea serviciului de supraveghere în viața privată e constantă și deosebit de intruzivă, după cum o dovedește la fiecare pas regizorul. De exemplu, urmărim auditiv o întreagă secvență de sex din perspectiva organelor abilitate: poliția politică din casa vecină, sau schimbăm rapid unghiul de vedere când alternează supraveghetorul cu supravegheatul.

Până la urmă nimic nu este ceea ce pare, examinatorul devine examinat, iar rezultatul, schimbarea brutală a ierarhiei în cadrul serviciilor, nu are nimic de-a face cu înaltele „țeluri” oficiale. Totul este doar schimbarea unei generații de securiști cu alții, mai potriviți noilor stăpâni.

„Examenul” te face să te gândești totodată la amploarea mecanismului de supravegherea care avea capacitatea de a aloca șase oameni, în plină putere și forță de muncă, supravegherii unuia singur pentru a-i testa... loialitatea. Loialitatea față de ce? Față de sistem, bineînțeles, un sistem incapabil de umanitate.

Pentru cei prea tineri pentru a înțelege ce înseamnă un stat care lucrează ÎMPOTRIVA PROPRIULUI CETĂȚEAN prin mijloace opresive, este un bun început întru familiarizarea cu atmosfera. Pentru noi, ceștilalți, e doar un excelent „reminder”.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Les Films de Cannes, ediția a opta

Imagine
În urmă cu zece ani, regizorul Cristian Mungiu obținea Palme D’Or la Festivalul Filmului de la Cannes, considerat cea mai importantă competiție cinematografică din lume, pentru al său „4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”, drama a două studente față în față cu o alegere imposibilă în România ceaușistă a anilor 80. Doi ani mai târziu, sub oblăduirea lui, debuta la București Les Films de Cannes – Festivalul Filmelor de Cannes la București – o întâlnire între publicul român și laureații Cannes-ului, una dintre foarte rarele ocazii de a vedea pelicule speciale, încercări estetice îndrăznețe și povești din întreaga lume spuse într-un limbaj cinematografic inedit și, de fiecare dată, unic. The Square, regia  Ruben Östlund Vineri, 13 octombrie, începe cea de-a opta ediție a festivalului reunind laureați ai Palme d’Or, Grand Prix, Premiul de regie, Premiul pentru scenariu și cel mai bun actor sau Camera d’Or, importantele distincții acordate de Festivalul de la Cannes. Filmele vor fi difu...
Citiți mai multe

Recomandări Festivalul Național de Teatru, Luni 23 octombrie 2017

Imagine
Din extrem de densul program al Festivalului Național de Teatru am câteva recomandări zilnice, pentru cei care au timp... și care au mai prins bilete. Luni, 23 octombrie Va trebui să alegeți.  Știu, va fi dificil, căci la ora 18.00 există două spectacole importante: Dacă nu l-ați văzut aseară, vă recomand la Teatrul Mic, Karamazovii de Horia Lovinescu şi Dan Micu, după romanul „Fraţii Karamazov” de F.M. Dostoievski. Adaptarea şi regia îi aparțin Nonei Ciobanu care ne-a dat o bijuterie de spectacol al Teatrului Maghiar din Cluj – Cel care închide noaptea .  Scenografia spectacolului o semnează, ca și la alte spectacole recente ale Nonei (precum Eu, Oblio , inspirat de THE POINT! de Harry Nilsson) Peter Košir, alături de regizoare. Costumele sunt creația Doinei Levintza. Decorul spectaculos, pulsează și se rotește, tumultuos sau lent, în ritmul respirației personajelor dostoievskiene, prinse în capcana propriului destin, interpretate de Marian Râlea...
Citiți mai multe
Ediția 2018 a Festivalului Filmelor de Cannes 2018 stă sub semnul realității Dincolo de poveste, arta teatrului, din care, cu un secol în urmă, a derivat arta cinematografului, s-a născut din dorința de a-l fermeca și cuceri pe cel din fața ta. Dar pe parcursul ultimului secol atenția s-a mutat dinspre celălalt, foarte mult, spre „mine însămi”. Atât în teatru, cât și în film autobiograficul, mână în mână cu realitatea, intră în poveste. Nu întâmplător, în acest nou secol al egocentricului, „recolta” canneză prezentată în 2018 de Les Films de Cannes à Bucarest  este una concentrată pe propria persoană a cineastului, inspirată propriile amintiri și experiențe de viață. Fie că este vorba de o excursie în „lumea femeilor din viața mea” precum în Roma , de Alfonso Cuarón , câștigătorul Leului de Aur la Veneția, sau de ce înseamnă atingerea fizică și intimitatea trupească, precum în filmul Adinei Pintilie, Touch Me Not , câștigătorul Ursului de Aur la Berlin, spectatorilor li se...
Citiți mai multe