Alina Petrică
Sunt
din Piatra Neamț, de șase ani pot să spun că sunt că sunt în București. Punct.
Acolo îmi trăiesc viața de actor. M-am
apucat de teatru de prea mică ca să mai pot renunța la teatru. Pur și simplu
niciodată nu am simțit să fac ceva mai puternic decât teatrul. Implicit
lucrurile care au venit împreună cu teatrul – dans muzică, Doamne ajută film.
Ai
fost foarte curajoasă azi pe scenă, un DADA cu impact.
 |
| Alina Petrică, foro Adi Bulboacă |
Am
încercat să fac ceva ce nu am făcut niciodată până acum. De la un simplu număr
de striptease, care nu e simplu deloc, până la a spune un mesaj. Nu știu dacă
am putut să îl transmit așa cum mi-am dorit, pentru că emoțiile vin și te apucă
de cap și nu îți dau pace, dar am arătat o părticică din mine. Dadaistă. O
părticică dadaistă.
Dadaismul
este un manifest al anilor de facultate și de master pe care i-am terminat, un
manifest al pubertății mele, un manifest al celor 25 de ani pe care îi am.
Ce rol îți dorești să joci în
continuare?
Joc
un rol pe care deja l-am creionat și pe care l-am transformat în viață în iunie
2015, și pe care o să îl aduc la viață în octombrie. Se numește „Aglaia”
(https://youtu.be/Dl9b4D6v-HU). E bazat pe romanele Aglaiei Veteranyi „De ce
fierbe copilul în mămăligă.” „Raftul cu ultimele suflări”. Le-am dramatizat,
le-a regizat și coregrafiat Ștefan Lupu și îi dăm bice din toamnă. Acesta e un
rol pe care îmi doresc să îl trăiesc și să-l aduc la viață. mai departe îmi
doresc Shakespeare, Cehov, poate un dadaist. Îmi doresc să joc. Îmi doresc să
mănânc teatru.
Care este cel mai important lucru la
care ai renunțat ca să faci teatru?
Am
renunțat la cineva ca să fac teatru. La un suflet. Ca să faci teatru, sau ca să
faci orice îți dorești în viață, ceva ce presupune muncă și dăruire, înseamnă
să renunți la foarte multe lucruri. Asta
nu înseamnă că nu îți vin înapoi mult mai multe alte lucruri. Dar cred că
deocamdată viața a fost frumoasă cu mine, și generoasă, și trăiesc într-un
echilibru.
 |
| Alina Petrică, foto Maria Ștefănescu |
Câte ore muncești pe zi, fie dans, fie
teatru, fie mișcare?
Sunt
zile în care plec de acasă la zece dimineața, cel târziu, și mă întorc acasă la
douăsprezece noaptea, la unu noaptea, la două-trei dimineața. Depinde cât ne
țin bateriile. Și de multe ori bateriile astea ne țin mai ceva ca în reclamele
pentru energie. Nu există timp pentru un actor. Există spațiu, există efort,
există scop, dar timpul, de cele mai multe ori, zboară și nu mai există. E
nemăsurabil.
Ofelia sau Medeea?
Pentru
mine Shakespeare este un fel de zeu. Deci va trebui să aleg Ofelia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu