Gala Hop 2015 - Alina Petrică

INTERVIURI CONCURENȚI GALA HOP 2015

 Alina Petrică
Sunt din Piatra Neamț, de șase ani pot să spun că sunt că sunt în București. Punct. Acolo îmi trăiesc viața de actor. M-am apucat de teatru de prea mică ca să mai pot renunța la teatru. Pur și simplu niciodată nu am simțit să fac ceva mai puternic decât teatrul. Implicit lucrurile care au venit împreună cu teatrul – dans muzică, Doamne ajută film.
Ai fost foarte curajoasă azi pe scenă, un DADA cu impact.


Alina Petrică, foro Adi Bulboacă


Am încercat să fac ceva ce nu am făcut niciodată până acum. De la un simplu număr de striptease, care nu e simplu deloc, până la a spune un mesaj. Nu știu dacă am putut să îl transmit așa cum mi-am dorit, pentru că emoțiile vin și te apucă de cap și nu îți dau pace, dar am arătat o părticică din mine. Dadaistă. O părticică dadaistă.
Dadaismul este un manifest al anilor de facultate și de master pe care i-am terminat, un manifest al pubertății mele, un manifest al celor 25 de ani pe care îi am.

Ce rol îți dorești să joci în continuare?
Joc un rol pe care deja l-am creionat și pe care l-am transformat în viață în iunie 2015, și pe care o să îl aduc la viață în octombrie. Se numește „Aglaia” (https://youtu.be/Dl9b4D6v-HU). E bazat pe romanele Aglaiei Veteranyi „De ce fierbe copilul în mămăligă.” „Raftul cu ultimele suflări”. Le-am dramatizat, le-a regizat și coregrafiat Ștefan Lupu și îi dăm bice din toamnă. Acesta e un rol pe care îmi doresc să îl trăiesc și să-l aduc la viață. mai departe îmi doresc Shakespeare, Cehov, poate un dadaist. Îmi doresc să joc. Îmi doresc să mănânc teatru.

Care este cel mai important lucru la care ai renunțat ca să faci teatru?
Am renunțat la cineva ca să fac teatru. La un suflet. Ca să faci teatru, sau ca să faci orice îți dorești în viață, ceva ce presupune muncă și dăruire, înseamnă să renunți la foarte multe lucruri.  Asta nu înseamnă că nu îți vin înapoi mult mai multe alte lucruri. Dar cred că deocamdată viața a fost frumoasă cu mine, și generoasă, și trăiesc într-un echilibru.


Alina Petrică, foto Maria Ștefănescu
Câte ore muncești pe zi, fie dans, fie teatru, fie mișcare?
Sunt zile în care plec de acasă la zece dimineața, cel târziu, și mă întorc acasă la douăsprezece noaptea, la unu noaptea, la două-trei dimineața. Depinde cât ne țin bateriile. Și de multe ori bateriile astea ne țin mai ceva ca în reclamele pentru energie. Nu există timp pentru un actor. Există spațiu, există efort, există scop, dar timpul, de cele mai multe ori, zboară și nu mai există. E nemăsurabil.

Ofelia sau Medeea?
Pentru mine Shakespeare este un fel de zeu. Deci va trebui să aleg Ofelia.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Les Films de Cannes, ediția a opta

Imagine
În urmă cu zece ani, regizorul Cristian Mungiu obținea Palme D’Or la Festivalul Filmului de la Cannes, considerat cea mai importantă competiție cinematografică din lume, pentru al său „4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”, drama a două studente față în față cu o alegere imposibilă în România ceaușistă a anilor 80. Doi ani mai târziu, sub oblăduirea lui, debuta la București Les Films de Cannes – Festivalul Filmelor de Cannes la București – o întâlnire între publicul român și laureații Cannes-ului, una dintre foarte rarele ocazii de a vedea pelicule speciale, încercări estetice îndrăznețe și povești din întreaga lume spuse într-un limbaj cinematografic inedit și, de fiecare dată, unic. The Square, regia  Ruben Östlund Vineri, 13 octombrie, începe cea de-a opta ediție a festivalului reunind laureați ai Palme d’Or, Grand Prix, Premiul de regie, Premiul pentru scenariu și cel mai bun actor sau Camera d’Or, importantele distincții acordate de Festivalul de la Cannes. Filmele vor fi difu...
Citiți mai multe

Recomandări Festivalul Național de Teatru, Luni 23 octombrie 2017

Imagine
Din extrem de densul program al Festivalului Național de Teatru am câteva recomandări zilnice, pentru cei care au timp... și care au mai prins bilete. Luni, 23 octombrie Va trebui să alegeți.  Știu, va fi dificil, căci la ora 18.00 există două spectacole importante: Dacă nu l-ați văzut aseară, vă recomand la Teatrul Mic, Karamazovii de Horia Lovinescu şi Dan Micu, după romanul „Fraţii Karamazov” de F.M. Dostoievski. Adaptarea şi regia îi aparțin Nonei Ciobanu care ne-a dat o bijuterie de spectacol al Teatrului Maghiar din Cluj – Cel care închide noaptea .  Scenografia spectacolului o semnează, ca și la alte spectacole recente ale Nonei (precum Eu, Oblio , inspirat de THE POINT! de Harry Nilsson) Peter Košir, alături de regizoare. Costumele sunt creația Doinei Levintza. Decorul spectaculos, pulsează și se rotește, tumultuos sau lent, în ritmul respirației personajelor dostoievskiene, prinse în capcana propriului destin, interpretate de Marian Râlea...
Citiți mai multe
Ediția 2018 a Festivalului Filmelor de Cannes 2018 stă sub semnul realității Dincolo de poveste, arta teatrului, din care, cu un secol în urmă, a derivat arta cinematografului, s-a născut din dorința de a-l fermeca și cuceri pe cel din fața ta. Dar pe parcursul ultimului secol atenția s-a mutat dinspre celălalt, foarte mult, spre „mine însămi”. Atât în teatru, cât și în film autobiograficul, mână în mână cu realitatea, intră în poveste. Nu întâmplător, în acest nou secol al egocentricului, „recolta” canneză prezentată în 2018 de Les Films de Cannes à Bucarest  este una concentrată pe propria persoană a cineastului, inspirată propriile amintiri și experiențe de viață. Fie că este vorba de o excursie în „lumea femeilor din viața mea” precum în Roma , de Alfonso Cuarón , câștigătorul Leului de Aur la Veneția, sau de ce înseamnă atingerea fizică și intimitatea trupească, precum în filmul Adinei Pintilie, Touch Me Not , câștigătorul Ursului de Aur la Berlin, spectatorilor li se...
Citiți mai multe