Gala Hop 2015 - Dana Marineci

INTERVIURI CONCURENȚI GALA HOP 2015

Dana Marineci

Cum te simți acum, ieșită proaspăt din concurs?

Mă simt bine că s-a terminat. Am avut emoții foarte mari. A fost un pariu cu mine să pot să fac acest moment, pentru că este numai din sunete și trebuia să creez o poveste în spatele lui. Nu partea cu învățatul sunetelor a fost grea, ci partea cu crearea poveștii.

Dana Marineci, foto Maria Ștefănescu

Ai fost și anul trecut la Gală. Ce te-a făcut să te întorci?

M-am întors pentru că aici cunoști foarte mulți oameni care, în momentul în care te văd, ar putea să te ajute cumva ca tânăr actor. Mi-am făcut foarte mulți prieteni anul trecut. Am intrat în contact cu oameni de teatru, am putut să vorbesc despre lucrul acesta și mi se pare o experiență foarte bună în viața oricărui tânăr actor. Mi se pare o oportunitate fantastică, foarte mare pentru noi în momentul acesta.

În urma participării de anul trecut de la Gala Hop (2014) ai avut parte de vreo propunere nouă?

Mi-am luat cumva inima în dinți și la propunerea unei regizoare, am făcut cumva un one woman show (“XXE-uri”, pe textele Alinei Nelega “Proiect XX” si “E-uri”, regia: Irina Crăiță-Mândra), cu care am fost la Gala Star la Bacău și am câștigat două premii, după care am continuat cu Andreea Gavriliu show-ul coregrafic de anul trecut care sperăm să aibă premieră la centrul național al dansului, anul viitor, prin februarie.

Dana Marineci, foto Adi Bulboacă

Din ce trăiești?

Anul trecut am dublat voci la Disney Channel, dar aș vrea să renunț. Am predat cursuri de scriere creativă copiilor de la clasele 1-8, prin diverse școli, printr-un program care se numește PEPINIERA DE TALENTE. Apoi din teatru am câștigat bani, pentru că joc în BOEING. Am câștigat premiul la Bacău și, în rest, am o familie care mă susține foarte tare și le mulțumesc pe această cale că mă suportă la cei 28 de ani ai mei în care îmi doresc să fiu actriță.

Când ai început să îți dorești să fii actriță?

Eu am terminat inițial ASE-ul, Academia de Studii Economice, Facultatea de Relații Economice Internaționale, unde nu m-am regăsit deloc. Prin anul doi am început să mă pregătesc de admiterea la UNATC, și în anul trei, după ce mi-am luat licența de la ASE, am intrat la UNATC. Aveam 22 de ani. Am picat de două ori Masteratul la UNATC, trebuie să spun și asta.

Și la ce ai renunțat pentru aceasta?

La un job foarte bine plătit. Știam foarte bine în ce mă bag, a fost o alegere asumată. Cel puțin așa cred în momentul acesta. Nu mai există sâmbătă și duminică. Cumva lucrul acesta, teatrul, îți ocupă tot timpul și îți ocupă mintea foarte mult pentru că ești într-un continuu proces de creație.

E un regizor care spune că uneori după un spectacol te simți ca după un maraton. E adevărat?

Am avut spectacole după care nu că nu mai puteam să respir, dar ajungeam acasă și nu îmi doream altceva decât să dorm. Nu mai puteam să fac absolut nimic. Te seacă de energie.

Energia de aici din Gală cum o simți?

Până acum am fost foarte speriată. Până în momentul acesta, în care vă vorbesc. Acum că s-a terminat prima parte, mă simt mult mai relaxată și abia aștept să înceapă a doua parte. Până acum eram sub acel impuls al momentului în care știi că trebuie să te urci pe scenă, și știi că oamenii se uită la tine și trebuie să dovedești cumva ceva. Mai ales că eu am fost și anul trecut. și mi se pare că sunt niște așteptări foarte mari. Ceea ce e bine până la urmă, cum să nu fie. Evoluăm.