Cum te-ai apucat de actorie?
Cum?!
Nu știu, pur și simplu făceam acest lucru dintotdeauna, sub o formă sau alta,
crezând că nu o să o fac niciodată pe bune, mi se părea un vis intangibil și
într-o zi mi-am dat seama că nu trăiesc viața care trebui și m-am dus și am dat
la UNATC și am intrat.
 |
| Cosmin Dominte, foto Maria Ștefănescu |
Ce făceai înainte?
Ultimul
job pe care l-am avut a fost de trezorier pe patru județe, dar mi-am dat
demisia de acolo și am început să cochetez cu actoria. Nu m-am dus direct la
școală. Am început să fac chestii pe ici pe acolo și văzând că mă acceptă și pe
mine meseria asta, am decis să mă duc și să o fac așa cum trebuie.
Ce
îți place la meseria asta?
Ce
îmi place în ea?! Nu mă plictisesc. Am norocul de a fi altcineva. Cinci minute,
o oră, depinde când e nevoie.
Cine ți-a scris textul de azi?
Dl
Afrim a avut două teme, a spus DADA, sau ceva cu Vacanță la mare. Textul acesta
e scris de Theo Herghelegiu, se numește exact „Vacanță la mare”. Am întrebat-o
la ce s-a gândit când l-a scris, să văd cât de mult coincide cu ce impresie am
eu după ce l-am citit, ne-am uitat pe el, i-am zis cum îl văd eu, ne-am
intersectat pe undeva, după care m-am apucat și l-am lucrat. Nu e o
improvizație, acesta e textul, cu toate schimbările alea de gând și toate
chestiile astea care i se întâmplă personajului respectiv. Chiar și o
improvizație e reală, cred că e mai reală decât dacă e ceva pregătit, acolo e
adevărul. L-am lucrat într-o săptămână cred, o săptămână și ceva. Am fost
coordonatorul propriilor mele repetiții.
 |
| George Lepadatu si Cosmin Dominte în „Dialog cu policandrul”. foto Adi Bulboaca |
Am avut senzația că este mai multă
libertate în partea de Bonus decât în partea de concurs efectiv. Cum simți tu,
dinăuntru?
Probabil
oamenii își spun „ E bonus și nu contează în probă.” Și pornesc de la premiza
asta că acolo e concurs și e miză și la Bonus nu contează. Probabil cea mai
bună treabă o faci când îți spui că nu contează, pentru că atunci te relaxezi.
Eu nu am avut chestia asta. M-am distrat din prima zi cu tot ce înseamnă
bonusuri și probe. În meseria asta, crisparea și expectativa, a sta în stres -
nu face bine. Ea ține de libertate în principiu și dacă ești liber, atunci
trebuie să te lași liber, nu doar să o zici și se întâmplă chestiile ace ea
minunate. Toți au chestii minunate în interior. De aceea, gravitează în jurul
meseriei. Când actorul se lasă liberi, se relaxează destul de mult încât să
poată săpa adânc, atunci apar momente și personaje.
Tu mai faci și poezie, cum ai făcut
aseară în secțiunea bonus?
Aseară
am făcut un moment de slam poetry, așa se numește, poezie contemporană urbană.
E un gen de poezie care a luat amploare la nivel mondial, el există de prin
anii 70 și chiar mai de demult. Cred că a început undeva prin Jamaica, într-un
fel, s-a extins în SUA, după care pe toate celelalte continente. A creat o
rampă de exprimare personală fără nici o limită. Și ce am făcut eu a fost un colaj
din două texte de ale mele, unul se cheamă SUPERPUTERE, celălalt FIARE VECHI.
Sunt campionul național la slam poetry, după care m-am dus la campionatul
mondial în Paris, nu glumea Alex și am ieșit în primii zece din lume. O fac că
îmi place, scriu, se intersectează cu muzica pe care o fac, tot eu scriu și
versurile.
 |
| Cosmin Dominte foto Maria Stefanescu |
Ne reciți?
Și
zi-mi și mie: la ce pot să mă aștept?
Încotro
mă îndrept? Pot să mă respect?
Nu-s
arhitect, dar îmi construiesc viața.
Nu-s
pe subiect, da-s predicat.
De
dimineața până seara.
O
iau rar, respir, îmi aprind țigara.
Sătul de iarnă, mai vreau să văd și
vară.
Știu
filmu-i confuz. Dar mai vreau și o poză clară.
 |
| George Lepadatu si Cosmin Dominte. „Dialog cu policandrul”. foto Adi Bulboacă |
Ce ți-ar plăcea să joci? Claudius sau
Polonius?
Nu
m-am gândit niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu