Gala Hop 2015 - Cosmin Dominte

INTERVIURI GALA HOP COSTINEȘTI 2015 - COSMIN DOMINTE

Cum te-ai apucat de actorie?

Cum?! Nu știu, pur și simplu făceam acest lucru dintotdeauna, sub o formă sau alta, crezând că nu o să o fac niciodată pe bune, mi se părea un vis intangibil și într-o zi mi-am dat seama că nu trăiesc viața care trebui și m-am dus și am dat la UNATC și am intrat.

Cosmin Dominte, foto Maria Ștefănescu

Ce făceai înainte?

Ultimul job pe care l-am avut a fost de trezorier pe patru județe, dar mi-am dat demisia de acolo și am început să cochetez cu actoria. Nu m-am dus direct la școală. Am început să fac chestii pe ici pe acolo și văzând că mă acceptă și pe mine meseria asta, am decis să mă duc și să o fac așa cum trebuie.

Ce îți place la meseria asta?

Ce îmi place în ea?! Nu mă plictisesc. Am norocul de a fi altcineva. Cinci minute, o oră, depinde când e nevoie.

Cine ți-a scris textul de azi?

Dl Afrim a avut două teme, a spus DADA, sau ceva cu Vacanță la mare. Textul acesta e scris de Theo Herghelegiu, se numește exact „Vacanță la mare”. Am întrebat-o la ce s-a gândit când l-a scris, să văd cât de mult coincide cu ce impresie am eu după ce l-am citit, ne-am uitat pe el, i-am zis cum îl văd eu, ne-am intersectat pe undeva, după care m-am apucat și l-am lucrat. Nu e o improvizație, acesta e textul, cu toate schimbările alea de gând și toate chestiile astea care i se întâmplă personajului respectiv. Chiar și o improvizație e reală, cred că e mai reală decât dacă e ceva pregătit, acolo e adevărul. L-am lucrat într-o săptămână cred, o săptămână și ceva. Am fost coordonatorul propriilor mele repetiții.

George Lepadatu si Cosmin Dominte
în „Dialog cu policandrul”. foto Adi Bulboaca

Am avut senzația că este mai multă libertate în partea de Bonus decât în partea de concurs efectiv. Cum simți tu, dinăuntru?

Probabil oamenii își spun „ E bonus și nu contează în probă.” Și pornesc de la premiza asta că acolo e concurs și e miză și la Bonus nu contează. Probabil cea mai bună treabă o faci când îți spui că nu contează, pentru că atunci te relaxezi. Eu nu am avut chestia asta. M-am distrat din prima zi cu tot ce înseamnă bonusuri și probe. În meseria asta, crisparea și expectativa, a sta în stres - nu face bine. Ea ține de libertate în principiu și dacă ești liber, atunci trebuie să te lași liber, nu doar să o zici și se întâmplă chestiile ace ea minunate. Toți au chestii minunate în interior. De aceea, gravitează în jurul meseriei. Când actorul se lasă liberi, se relaxează destul de mult încât să poată săpa adânc, atunci apar momente și personaje.

Tu mai faci și poezie, cum ai făcut aseară în secțiunea bonus?

Aseară am făcut un moment de slam poetry, așa se numește, poezie contemporană urbană. E un gen de poezie care a luat amploare la nivel mondial, el există de prin anii 70 și chiar mai de demult. Cred că a început undeva prin Jamaica, într-un fel, s-a extins în SUA, după care pe toate celelalte continente. A creat o rampă de exprimare personală fără nici o limită. Și ce am făcut eu a fost un colaj din două texte de ale mele, unul se cheamă SUPERPUTERE, celălalt FIARE VECHI. Sunt campionul național la slam poetry, după care m-am dus la campionatul mondial în Paris, nu glumea Alex și am ieșit în primii zece din lume. O fac că îmi place, scriu, se intersectează cu muzica pe care o fac, tot eu scriu și versurile.

Cosmin Dominte
foto Maria Stefanescu

Ne reciți?

Și zi-mi și mie: la ce pot să mă aștept?

Încotro mă îndrept? Pot să mă respect?

Nu-s arhitect, dar îmi construiesc viața.

Nu-s pe subiect, da-s predicat.

De dimineața până seara.

O iau rar, respir, îmi aprind țigara.

Sătul de iarnă, mai vreau să văd și vară.

Știu filmu-i confuz. Dar mai vreau și o poză clară.

George Lepadatu si Cosmin Dominte.
„Dialog cu policandrul”.  foto Adi Bulboacă

Ce ți-ar plăcea să joci? Claudius sau Polonius?

Nu m-am gândit niciodată.