Ada-Maria Ichim

Cred că ar trebui să redenumesc blog-ul acesta - să devină „cultură pe pâine”. Din 15 octombrie 2011 produc o emisiune despre cultură.  Subiect vast, posibilități nelimitate. Stay posted!

Pe o platformă ridicată precar şi aparent inutil între pământ şi cer, se caţără, în obscuritatea luminoasă a răsăritului, câţiva muncitori. Camera trece de ei urmărind un bărbat slab, ridat, care ajunge la poarta unei curţi cu ziduri înalte, de un ocru coşcovit. - Am venit să depun mărturie, spune el unui poliţist care păzeşte intrarea. Bărbatul îşi spune numele şi e lăsat să intre în curtea unde se ţine procesul. Curtea cu tribuna depoziţiilor, masa judecătorilor, scaunele avocaţilor, spectatorii amestecaţi cu martorii şi echipa de filmare se află într-o curte adevărată, închisă de ziduri înalte de pământ, în jurul câtorva case de chirpici. O femeie de o frumuseţe de abanos păşeşte afară, şi, insensibilă la prezenţele oficiale din jur, îşi strigă bărbatul să îi strângă şireturile de la corsetul rochiei. Un copilaş care abia merge, fură din hârtiile dosarelor aflate în grămezi ordonate şi purtând titluri sugestive: G8, Tokyo etc. Acesta este cadrul imposibil al unui film necesar, ...

Premiza comediei lui Lars von Trier, în care directorul unei companii pline de succes angajează un actor să îi ţină locul la semnarea unui contract important, conduce la un delicios şir de dialoguri şi situaţii absurde, în momentul în care actorul, din exces de zel, depăşeşte barierele rolului şi face cunoştinţă cu angajaţii. Privim prin geamul unei clădiri de birouri, în reflexia căruia apar regizorul şi aparatul de filmat. Auzim vocea din off a regizorului, care va continua să comenteze momentele importante ale filmului, şi care ne promite "o comedie inofensivă". Intrăm apoi în încăperile cu lumină rece, unghiuri drepte şi suprafeţe plane. Prima întâlnire, în care directorul companiei, interpretat magistral de Peter Gantzler, îi explică actorului, un minunat Jens Albinus, ce are de făcut. Îi explică, e un fel de a spune, căci nimic nu îl pregăteşte pe actor pentru avalanşa de încurcături şi false promisiuni, făcute prin e-mail-uri, de către personajul fictiv, căruia ac...

O siluetă neagră, cocârjată sub dulama groasă, traversează pe un ponton lung şi strâmb spaţiul de peste ape, care desparte o mânăstire de lemn de casa boilerului. Silueta îi aparţine călugărului Anatoly, o partitură actoricească de care starul rock Piotr Mamonov o atacă în forţă, cu brio. Construit în sketchuri ce descriu interacţiunea dintre călugăr şi cei care îl caută pentru a primi, fie că vor, fie că nu vor, sfat, îmbărbătare sau iertare, filmul lui Pavel Lunghin ( Taxi Blues ) vorbeşte despre har, sfinţenie, credinţă, înţelepciune şi iertare cu un umor şugubăţ de pildă populară, şi o inimă generoasă ca mama Rusia. Bântuit de remuşcări, convins că şi-a împuşcat prietenul, Tihon, într-o înfruntare din timpul celui de-al doilea război mondial, călugărul Anatoly îşi duce viaţa într-un peisaj sterp, aflat în insulele stâncoase, acoperite aproape continuu de o pojghiţă albă îngheţată, şi este considerat de către comunitate ca un om sfânt, iar de către ceilalţi călugări, doar un...

Obtuzitatea faţă în faţă cu personalitatea artistică, folosirea opresiunii de stat în interese personale, afirmarea carierei politice prin distrugerea vocii libere a creatorului de artă sunt elementele care alcătuiesc baza comună a două filme profund diferite stilistic şi narativ, documentarul The US vs. John Lennon şi lung-metrajul de ficţiune Das Leben der Anderen (Vieţile celorlalţi) . În primul, regizorii David Leaf şi John Scheinfeld urmăresc evoluţia relaţiei dintre John Lennon, unul dintre cei patru Beatles şi statul american. Leaf şi Scheinfeld susţin, prin filmul lor, o interpretare profund politică asupra evenimentelor din jurul lui John Lennon în 1971, când acesta a trăit timp de un an cu teama că va fi expulzat din SUA. Această măsură neobişnuită din partea autorităţilor guvernamentale americane faţă de o figură publică proeminentă, precum şi supravegherea ostentativă din partea FBI s-ar datora, conform ipotezei avansate de documentar, temerilor preşedintelui american ...

Ediţia jubiliară, a 50-a a Festivalul Londonez de Film Times BFI a debutat pe 18 octombrie cu o dramă puternică, The Last King of Scotland , avându-i în rolurile principale pe Forest Whitaker, James McAvoy şi Gillian Anderson. Timp de 16 zile festivalul va aduce în faţa publicului 180 de lungmetraje şi 130 de scurtmetraje din peste 48 de ţări. Vedetele filmelor, actori şi regizori, vor păşi pe covorul roşu al premierelor din Leicester Square. Bob Hoskins şi Ben Affleck sosesc cu Hollywoodland , Phillip Noyce - Catch a Fire , Todd Field va prezenta Little Children alături de Kate Winslet, iar lui Emilio Estevez i se vor alătura membrii distribuţiei din Bobby , actorii Martin Sheen, Freddy Rodriguez şi Christian Slater. Dustin Hoffman, Emma Thompson, Will Ferrell şi scriitorul Zach Helm vor fi prezenţi la premiera comediei Stranger than Fiction Filmul britanic beneficiază, în mod firesc, de o atenţie specială, atât din partea publicului, cât şi din partea selecţionerilor care au...

Sex and Philosophy Poţi încerca minute, ore în şir să descrii mierea. Poţi vorbi despre culoare, luminozitate, fluiditate, dulceaţă, parfum, dar până nu o guşti, experienţa este incompletă.   Rămâi cu sentimentul că ceea ce se află ispititor în faţa ochilor tăi, are capacitatea de a-ţi produce o bucurie pe care, însă, până când nu vei simţi picăturile aurii pe limbă nu o vei savura. Cam aşa este experienţa generată de filmul lui Mohsen Makmalbaf. Într-o epocă în care intimitatea pierde teren în fața intensităţii imdediatului, în care poezia şi dulceaţa muzicală a cuvintelor răsună tot mai rar şi mai palid, în care ritmului destins al povestirilor Şeherezadei îi este preferat agresivitatea acţiunii condensate, Makmalbaf filmează un sonet filozofic despre esenţa dragostei. Întrebarea este dacă publicul mai are în zilele noastre capacitatea de a accepta şi, mai ales, de a recepta un astfel de discurs cinematografic. “Ia-mi oxigenul din aer, dar, chiar dacă mă sufoc, nu-mi...