Ada-Maria Ichim

Sex and Philosophy Poţi încerca minute, ore în şir să descrii mierea. Poţi vorbi despre culoare, luminozitate, fluiditate, dulceaţă, parfum, dar până nu o guşti, experienţa este incompletă.   Rămâi cu sentimentul că ceea ce se află ispititor în faţa ochilor tăi, are capacitatea de a-ţi produce o bucurie pe care, însă, până când nu vei simţi picăturile aurii pe limbă nu o vei savura. Cam aşa este experienţa generată de filmul lui Mohsen Makmalbaf. Într-o epocă în care intimitatea pierde teren în fața intensităţii imdediatului, în care poezia şi dulceaţa muzicală a cuvintelor răsună tot mai rar şi mai palid, în care ritmului destins al povestirilor Şeherezadei îi este preferat agresivitatea acţiunii condensate, Makmalbaf filmează un sonet filozofic despre esenţa dragostei. Întrebarea este dacă publicul mai are în zilele noastre capacitatea de a accepta şi, mai ales, de a recepta un astfel de discurs cinematografic. “Ia-mi oxigenul din aer, dar, chiar dacă mă sufoc, nu-mi...

“ Caché ” (în engleză “ Hidden ”, în română “Ascuns”), cel mai recent film al lui Michael Haneke continuă seria investigaţiilor în domeniul unor concepte filosofice şi psihologice greu de surprins narativ. Hanecke a studiat filozofia, psihologia şi teatrul în Vienna . Cu atitudinea unui profesor răbdător şi metodic, el îşi conduce publicul în dureroase incursiuni în psihe-ul uman. În filmele sale regizorul ia în discuţie concepte precum frica şi manipularea prin frică (“ Funny Games ”), ura, generată şi alimentată de prejudecaţi, şi violenţa (“ Code Inconnu ”), iubirea şi manipularea prin iubire (“ La Pianiste ”). Acum, în Caché , ideea de adevăr, cu derivatele sale – încrederea şi vinovăţia, sunt puse sub lupă. Într-un univers aseptic, de emoţii tamisate, urmărim degradarea relaţiei dintre Georges Laurent (Daniel Auteuil) şi soţia sa, Anne (Juliette Binoche) în urma apariţiei unor casete în care cuplul pare să fie urmărit. Nu este proliferată nici o ameninţare, nici o cerere, da...

V igniete festivaliere B lack S un (Soarele negru) Povara răului ce s-a comis asupra ta îţi poate frânge, rupe, îndoi caracterul, speranţele, viaţa.   Sau, dacă eşti om, pe bune, NU.   Când Hugues de Montalembert, regizor de documentar şi pictor, a orbit peste noapte în urma unui atac în propria casă din New York , a cerut ca nimeni dintre membrii familiei sale să nu fie anunţat.   Acela a fost momentul când a preluat controlul asupra poverii, a decis să înfrunte direct consecinţele handicapante ale violenţei. Pentru un creator de imagini, cum era Hugues, ochii reprezintă nu numai legătura cu lumea, dar însăşi raţiunea de a exista.   Documentarul lui Gary Tarn, care a compus şi ilustraţia muzicală, încearcă să ofere publicului suportul imagistic şi sonor pentru a înţelege povestea lui Montalembert, narată din off de el însuşi. Vocea cu accent franţuzesc, cu inflexiuni dramatice şi uimiri copilăreşti (povesteşte cum până în momentul orbirii, nu...

În luna octombrie se desfăşoară cea de-a 49-a ediţie a bogatului Festival de Film londonez, patronat de prestigiosul cotidian "The Times". O selecţie impresionantă reuneşte sub diverse categorii filme din cele patru zări.   “Films on the Square” (“Filmele din piaţă”) şi “World Cinema” (“Cinematograful lumii”) stau alături de cicluri cu accente naţionale/identităţi geografice bine pre-stabilite: “New British Cinema”, “French Revolutions” precum şi “Cinema Europa”. Sandra Hebron, directorul artistic al festivalului, a inclus în program peste 180 de filme, acoperind toate genurile cinematografice: de la documentar, la animaţie, de la filme clasice migălos restaurate, la proaspăt aburinde scurt-metraje. Gala de deschidere a fost insoţită de proiecţia ultimei premiere a lui Fernando Meirelles, " The Constant Gardener " cu Ralph Fiennes şi Rachel Weisz. Gala de închidere, din 3 noiembrie, va include proiecţia celui de-al doilea lung metraj al lui George Cloone...