Ada-Maria Ichim

Ochii albaștri ai lui Jacques Dutronc; pânza peste care culoarea se întinde păstoasă, albastră; floarea de cicoare bleu pe care tontul satului o ține în gură când e pictat. De ce albastru? e ca și cum ai întreba de ce Van Gogh? Maurice Pialat găsește o veridicitate intensă în aducerea pe ecran a ultimelor 269 de zile din viața lui pictorului. CU o scrupulozitate a banalului, regizorul reconstituie epoca, dar dinncolo de obiectele în sine, de hainele croite după moda vremii, ceea ce ne oferă Pialat este ciocnirea unui mediu conservator cu spiritul unui mare artist. Există butada cum că mulți și-ar dori un Van Gogh pe peretele din sufragerie, dar puțini și l-ar dori pe Van Gogh în sufragerie.  Cumva filmul lui Pialat ne face să înțelegem de ce. De ce această intensitate, această incongruență cu realitatea, această foame de aprobare, dubiile continue și banalitatea creației, care, pentru creator, are firescul unui pahar cu apă. Pialat nu îl ridică în slăvi pe pictorul a cărui...

Congresul | The Congress | The Congress Director: Ari Folman Writers: Stanislaw Lem (novel), Ari Folman (adaptation) Stars: Robin Wright, Harvey Keitel, Jon Hamm Ooo, animație pentru adulți. În sensul unei povești adulte, nu neapărat în sensul alunecării în pornografie. De la „A Scanner Darkley” (regia Richard Linklater, 2006), influențat de succesul thrillerelor manga și documentarul „Waltz with Bashir”(al aceluiași Ari Folman. 2008) filmul de animație a cucerit un status aparte. Animația nu mai este doar pentru copii, ci a devenit un vehicol narativ și o modalitate de expresie estetică pentru un cu totul alt public. I s-a adăugat și o dimensiune de explorare filozofică, de administrare a realității în mod diferit, de transmitere a unor realități multiple, de fapt, care există simultan în ființa umană. Dacă în „Waltz with Bashir, Ari Foleman își scoatea din străfunduri demonii personali, născuți din necesitatea memoriei de a epura amintirile violente, aici regizorul p...

Petrecerea monstru de la miezul nopţii | Hôkago middonaitâzu | After School Midnighers Regizor: Hitoshi Takekiyo,  2012,  95 min Premii:  Festivaluri: Annecy 2013, Raindance FF 2013, Fantasia IFF, Sitges International Fantastic Fil Festival Visul psihedelic al unui tăietor de cadvre with a grudge against highschool și o obsesie cu fetițele copilăroase japoneze și culorile lor vii cam așa aș defini „After School Midnighters” în care ironia, parodia și thrillerul bântuie culoarele unui liceu japonez. Să vă mai spun că ghidul, sau personajul principal, sau regele ofuscat al nopții liceului este un manechin anatomic cu un iepuraș tatuat cu marker permanent pe o fesă și desenul unui elefant în loc de sex? Combianția de slash-movie, animație computerizată și fetițe mereu isterico-vesele ar da gata și pe cel mai încrâncenat spectator. Aici kitsch-ul devine regulă și ridicolul personajelor egocentrice este redus la neant prin simple efecte de slap-stick. O colo...

ANIMEST 2013 - ERNEST ET CELESTINE O poveste în tonuri de acuarelă. Un lung metraj de animație este un efort titanic, căci fiecare minut are 60 de secunde, fiecare secundă are 25 de frame-uri, iar pentru 90 de minute de film vorbim de ceva de ordinul a peste 135000 de fotograme. Bineînțeles, în procesul creativ sunt probbail de două ori pe atât. De aceea, „Ernest și Celestine”, lungmetrajul animat după scenariul lui Daniel Pennac lucrat în acuarelă este cu atât mai impresionant. Ernest este un urs ipohondru și veșnic flămând, iar Celetine o șoricuță curioasă, care ar trebui să facă pe Zâna Măseluță și să colecteze dinți, dar preferă să își deseneze „clienții”. Împreună vor descoperi un complot în care sunt implicați vânzătorul local de dulciuri și dentistul, dar și bucuria companiei celuilalt. Canale, șoricei, scări care ies din lumea subterană în cea a străzilor și caselor de la suprafață... Se poate face o trimitere la dinamicul „Flushed Away”, dar nu neapărat în ava...