ANIMEST 2013 - ERNEST ET CELESTINE

ANIMEST 2013 - ERNEST ET CELESTINE

O poveste în tonuri de acuarelă.

Un lung metraj de animație este un efort titanic, căci fiecare minut are 60 de secunde, fiecare secundă are 25 de frame-uri, iar pentru 90 de minute de film vorbim de ceva de ordinul a peste 135000 de fotograme. Bineînțeles, în procesul creativ sunt probbail de două ori pe atât. De aceea, „Ernest și Celestine”, lungmetrajul animat după scenariul lui Daniel Pennac lucrat în acuarelă este cu atât mai impresionant.

Ernest este un urs ipohondru și veșnic flămând, iar Celetine o șoricuță curioasă, care ar trebui să facă pe Zâna Măseluță și să colecteze dinți, dar preferă să își deseneze „clienții”. Împreună vor descoperi un complot în care sunt implicați vânzătorul local de dulciuri și dentistul, dar și bucuria companiei celuilalt.

Canale, șoricei, scări care ies din lumea subterană în cea a străzilor și caselor de la suprafață... Se poate face o trimitere la dinamicul „Flushed Away”, dar nu neapărat în avantajul producției hollywoodiene.

„Ernest et Celestine” este o adaptare a ciclului de cărți pentru copii ale lui Gabrielle Vincent, pseudonimul belgiencei Monique Martin, care povestesc, într-un ritm lent, despre prietenia dintre ursul Ernest și colega sa de cameră șoricuța Celestine. Filmul, al cărui scenariu este scris de Daniel Pennac, ne spune cum  s-au întâlnit cei doi, în cu totul alt ritm, plin de acțiune și poante, fără a uita să se oprească din când în când asupra bucuriei unei conviențuiri între doi prieteni - un mic dejun, un gest gingaș, un cuvânt de consolare.

În afară de personaje, filmul reține din cărți farmecul acuarelei, fiecare cadru fiind o lucrare în sine. Fluiditatea pigmentului pe hârtie adaugă lirism și farmec acestei aventuri la capătul căreia se regăsește o prietenie ... boemă.


„Ernest, tu veux attraper toute les maladies du monde”, spune grijulie Celestine. „Ernest și Celestine” m-au cucerit nu doar prin suavitatea desenului, acuarela fiind unul dintre cele mai dificile și mai delicate mijloace de expresie picturală, cât mai ales prin faptul că este un film despre prietenie. Câte din filmele actuale, chiar și cele pentru copii, povestesc despre prietenie, despre cum se poate ajunge, între personalități diferite, la o acceptare și îmbinare a diferențelor.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Les Films de Cannes, ediția a opta

Imagine
În urmă cu zece ani, regizorul Cristian Mungiu obținea Palme D’Or la Festivalul Filmului de la Cannes, considerat cea mai importantă competiție cinematografică din lume, pentru al său „4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”, drama a două studente față în față cu o alegere imposibilă în România ceaușistă a anilor 80. Doi ani mai târziu, sub oblăduirea lui, debuta la București Les Films de Cannes – Festivalul Filmelor de Cannes la București – o întâlnire între publicul român și laureații Cannes-ului, una dintre foarte rarele ocazii de a vedea pelicule speciale, încercări estetice îndrăznețe și povești din întreaga lume spuse într-un limbaj cinematografic inedit și, de fiecare dată, unic. The Square, regia  Ruben Östlund Vineri, 13 octombrie, începe cea de-a opta ediție a festivalului reunind laureați ai Palme d’Or, Grand Prix, Premiul de regie, Premiul pentru scenariu și cel mai bun actor sau Camera d’Or, importantele distincții acordate de Festivalul de la Cannes. Filmele vor fi difu...
Citiți mai multe

Recomandări Festivalul Național de Teatru, Luni 23 octombrie 2017

Imagine
Din extrem de densul program al Festivalului Național de Teatru am câteva recomandări zilnice, pentru cei care au timp... și care au mai prins bilete. Luni, 23 octombrie Va trebui să alegeți.  Știu, va fi dificil, căci la ora 18.00 există două spectacole importante: Dacă nu l-ați văzut aseară, vă recomand la Teatrul Mic, Karamazovii de Horia Lovinescu şi Dan Micu, după romanul „Fraţii Karamazov” de F.M. Dostoievski. Adaptarea şi regia îi aparțin Nonei Ciobanu care ne-a dat o bijuterie de spectacol al Teatrului Maghiar din Cluj – Cel care închide noaptea .  Scenografia spectacolului o semnează, ca și la alte spectacole recente ale Nonei (precum Eu, Oblio , inspirat de THE POINT! de Harry Nilsson) Peter Košir, alături de regizoare. Costumele sunt creația Doinei Levintza. Decorul spectaculos, pulsează și se rotește, tumultuos sau lent, în ritmul respirației personajelor dostoievskiene, prinse în capcana propriului destin, interpretate de Marian Râlea...
Citiți mai multe
Ediția 2018 a Festivalului Filmelor de Cannes 2018 stă sub semnul realității Dincolo de poveste, arta teatrului, din care, cu un secol în urmă, a derivat arta cinematografului, s-a născut din dorința de a-l fermeca și cuceri pe cel din fața ta. Dar pe parcursul ultimului secol atenția s-a mutat dinspre celălalt, foarte mult, spre „mine însămi”. Atât în teatru, cât și în film autobiograficul, mână în mână cu realitatea, intră în poveste. Nu întâmplător, în acest nou secol al egocentricului, „recolta” canneză prezentată în 2018 de Les Films de Cannes à Bucarest  este una concentrată pe propria persoană a cineastului, inspirată propriile amintiri și experiențe de viață. Fie că este vorba de o excursie în „lumea femeilor din viața mea” precum în Roma , de Alfonso Cuarón , câștigătorul Leului de Aur la Veneția, sau de ce înseamnă atingerea fizică și intimitatea trupească, precum în filmul Adinei Pintilie, Touch Me Not , câștigătorul Ursului de Aur la Berlin, spectatorilor li se...
Citiți mai multe