Ada-Maria Ichim

(DUPĂ) O gură de umor După discuția serios politică avută la filmarea din octombrie 2017(despre care puteți citi aici ) cu regizorul Stere Gulea, mi-aș fi imaginat că și filmul va reflecta această solidă atitudine anticomunistă. Da, filmul o reflectă, dar o face subtil, în situații încărcate de umor, preluate din carte, dar și adunate laolaltă de regizor și de actori. Întreagă hâră a satelor românești, la fiecare două replici e cineva luat peste picior, se râde de mincinoși, de leneși, de proști. Bășcălia acidă a lui Moromete, interpretat de Horațiu Mălăele e bântuită de o maturizare a bătrâneții, de o acceptare matură a istoriei pe care nu poți să nu o privești cu tristețe.  Moromeţii post al doilea război mondial sunt duşi de acasă, răspândiţi, învrăjbiţi.  O reflexie a realităţii de atunci a României. M-a bucurat filmul, m-am bucurat să recunosc mari actori pe ecran, atât tineri, cât și consacrați. Stere Gulea reușește să prindă viața, și nu o teză, o ...

Săptămâna filmelor de Cannes omagiază, prin două retrospective importante, doi mari regizori Carlos Reygadas și pe al nostru Lucian Pintilie. La 31 de ani, Reygadas a părăsit cariera de jurist din serviciul diplomatic mexican pentru a urma calea filmului. A făcut patru scurtmetraje și a debutat cu Japón , prezentat la Rotterdam, apoi la Cannes, unde a obținut Mențiunea specială Camera d'Or, în 2002. În 2005, Reygadas a revenit la Cannes, în competiție, cu cel de-al doilea lungmetraj, Battle in Heaven . Tot la Cannes, a câștigat Premiul Juriului pentru Silent Light , în 2007, și Premiul pentru regie cu Post Tenebras Lux , în 2012. Post Tenebras Lux , al patrulea film semnat Carlos Reygadas, este o poveste semi-autobiografică despre un cuplu înstărit, cu doi copii, care renunță la viața de oraș și se mută într-o vilă în mijlocul naturii. Cu Our Time regizorul devine și protagonist în filmul său. Reygadas este Juan, care trăiește împreună cu soția sa la o crescătorie de tauri d...

Ediția 2018 a Festivalului Filmelor de Cannes 2018 stă sub semnul realității Dincolo de poveste, arta teatrului, din care, cu un secol în urmă, a derivat arta cinematografului, s-a născut din dorința de a-l fermeca și cuceri pe cel din fața ta. Dar pe parcursul ultimului secol atenția s-a mutat dinspre celălalt, foarte mult, spre „mine însămi”. Atât în teatru, cât și în film autobiograficul, mână în mână cu realitatea, intră în poveste. Nu întâmplător, în acest nou secol al egocentricului, „recolta” canneză prezentată în 2018 de Les Films de Cannes à Bucarest  este una concentrată pe propria persoană a cineastului, inspirată propriile amintiri și experiențe de viață. Fie că este vorba de o excursie în „lumea femeilor din viața mea” precum în Roma , de Alfonso Cuarón , câștigătorul Leului de Aur la Veneția, sau de ce înseamnă atingerea fizică și intimitatea trupească, precum în filmul Adinei Pintilie, Touch Me Not , câștigătorul Ursului de Aur la Berlin, spectatorilor li se...