Ada-Maria Ichim

“ Caché ” (în engleză “ Hidden ”, în română “Ascuns”), cel mai recent film al lui Michael Haneke continuă seria investigaţiilor în domeniul unor concepte filosofice şi psihologice greu de surprins narativ. Hanecke a studiat filozofia, psihologia şi teatrul în Vienna . Cu atitudinea unui profesor răbdător şi metodic, el îşi conduce publicul în dureroase incursiuni în psihe-ul uman. În filmele sale regizorul ia în discuţie concepte precum frica şi manipularea prin frică (“ Funny Games ”), ura, generată şi alimentată de prejudecaţi, şi violenţa (“ Code Inconnu ”), iubirea şi manipularea prin iubire (“ La Pianiste ”). Acum, în Caché , ideea de adevăr, cu derivatele sale – încrederea şi vinovăţia, sunt puse sub lupă. Într-un univers aseptic, de emoţii tamisate, urmărim degradarea relaţiei dintre Georges Laurent (Daniel Auteuil) şi soţia sa, Anne (Juliette Binoche) în urma apariţiei unor casete în care cuplul pare să fie urmărit. Nu este proliferată nici o ameninţare, nici o cerere, da...

V igniete festivaliere B lack S un (Soarele negru) Povara răului ce s-a comis asupra ta îţi poate frânge, rupe, îndoi caracterul, speranţele, viaţa.   Sau, dacă eşti om, pe bune, NU.   Când Hugues de Montalembert, regizor de documentar şi pictor, a orbit peste noapte în urma unui atac în propria casă din New York , a cerut ca nimeni dintre membrii familiei sale să nu fie anunţat.   Acela a fost momentul când a preluat controlul asupra poverii, a decis să înfrunte direct consecinţele handicapante ale violenţei. Pentru un creator de imagini, cum era Hugues, ochii reprezintă nu numai legătura cu lumea, dar însăşi raţiunea de a exista.   Documentarul lui Gary Tarn, care a compus şi ilustraţia muzicală, încearcă să ofere publicului suportul imagistic şi sonor pentru a înţelege povestea lui Montalembert, narată din off de el însuşi. Vocea cu accent franţuzesc, cu inflexiuni dramatice şi uimiri copilăreşti (povesteşte cum până în momentul orbirii, nu...

În luna octombrie se desfăşoară cea de-a 49-a ediţie a bogatului Festival de Film londonez, patronat de prestigiosul cotidian "The Times". O selecţie impresionantă reuneşte sub diverse categorii filme din cele patru zări.   “Films on the Square” (“Filmele din piaţă”) şi “World Cinema” (“Cinematograful lumii”) stau alături de cicluri cu accente naţionale/identităţi geografice bine pre-stabilite: “New British Cinema”, “French Revolutions” precum şi “Cinema Europa”. Sandra Hebron, directorul artistic al festivalului, a inclus în program peste 180 de filme, acoperind toate genurile cinematografice: de la documentar, la animaţie, de la filme clasice migălos restaurate, la proaspăt aburinde scurt-metraje. Gala de deschidere a fost insoţită de proiecţia ultimei premiere a lui Fernando Meirelles, " The Constant Gardener " cu Ralph Fiennes şi Rachel Weisz. Gala de închidere, din 3 noiembrie, va include proiecţia celui de-al doilea lung metraj al lui George Cloone...

Cea de-a 53-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin s-a încheiat în momentul în care Juriul internaţional, condus de regizorul canadian Atom Egoyan, şi-a anunţat decizia. Iat-o: Ursul de Aur pentru cel mai bune film In This World de Michael Winterbottom Marele Premiu al Juriului - Ursul de Argint pentru Adaptation de Spike Jonze Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor Patrice Chereau pentru Son frere Ursul de Argint pentru cele mai bune actriţe a fost acordat lui Meryl Streep, Nicole Kidman şi Julianne Moore pentru pelicula The Hours de Stephen Daldry Ursul de Argint pentru cel mai bun Actor i-a revenit lui Sam Rockwell pentru rolul din filmul Confesions of a Dangerous Mind de George Clooney Ursul de Argint pentru cea mai valoroasă contribuţie artistică a revenit lui Li Yang, scenaristul şi regizorul peliculei Mang Jing ( Puţul de mină ) Ursul de Argint pentru cea mai bună muzică a revenit echipei formate din Majoly, Serge Fiori şi Mamadou Diab...

Mi-am început vesel după-amiaza cu un film psihotic, Alexandra’s Project , în care o nevastă (Helen Buday), împinsă la limită de atitudinea soţului (Gary Sweet) care o priveşte ca pe un obiect sexual, şi nu ca pe o persoană, decide să îl pedepsească încuindu-l în propria lor casă, silindu-l să privească o explicativă casetă video, în care, între altele, face amor cu vecinul, şi, în final îl părăseşte distrus, dispărând cu cei doi copii şi cu orice fotografie sau imagine care ar putea să-i amintească lui de chipul lor. Construit ca un thriller psihologic, amintind prin explorarea sentimentelor şi a relaţiilor dintr-un cuplu de Sex, lies and videotapes , filmul de debut al lui Steven Soderbergh, regizorul Rolf De Heer menţine un suspans inteligent, claustrându-şi personajele în două cutii diferite: una sufrageria golită de mobilă, în care se află televizorul şi aparatul video, cealaltă, însuşi ecranul de televizor pe care se derulează înregistrarea mesajului nevestei. Cu toate acestea fi...

Scufundată în peliculele din Competiţia festivalieră, nu am ajuns la cele , multe aflate în secţiunile paralele, necompetiţionale: Panorama şi Forum. Aşa că am profitat de un respiro în valul de proiecţii, oferit de după-amiaza de ieri, nu ca să mă plimb, nu ca să văd oraşul, ci ca să mă scufund din nou în întunericul sălii de cinema pentru încă alte filme. Am ales, la recomandarea colegei mele, care citise mai temeinic programul, un film făcut în Hong-Kong, Hui Jia ( Întoarcerea acasă ) o parte a unei intenţionate trilogii, după cum ne spune în deschidere însuşi autorul, Peter Ho-Sun Chan. Hong-Kong-ul este o imensă aglomeraţie urbană, mai ales pe înălţime, dar autorul îşi alege o poveste în trei personaje, din jurul cărora întreaga omenire a dispărut. Paliere lungi de bloc, cu uşile deschise, către pustiul camerelor golite, în care mai zăbovesc rătăcite fotografii vechi şi mobile inutile, într-o lumină spectrală, albastră, de parcă ziua nu e zi, ci o continuă lumină de neon, sau v...

În faţa mea doi englezi înalţi, blonzi, îşi fac, discret şi cu voce joasă, programul de vizionări; la masa de alături se discută pătimaş în germană, murmur de voci şi zgomot de ceşti şi maşină de espresso stăpânesc cafeneaua pe jumătate goală de la Market (Târgul de filme). Festivalul se apropie de sfârşit, târguielile s-au încheiat, jucătorii principali s-au retras. Încerc să îmi adun gândurile şi să mă întorc la filmele din competiţie. Îţi vine greu să crezi că aparţinem aceleiaşi lumi cu escrocii chinezi din Mang Jing ( Puţul de mină ) care îi ucid pe cei mai săraci ca ei pentru câteva zeci de mii de yeni, sau cu imigranţii ilegali din Rezervnîi deli ( Piese de schimb ) din filmul sloven de azi-dimineaţă, morţi anonimi în portbagajului maşinii care îi trecea ilicit graniţa. Cum să îţi bei sucul şi să îţi mănânci sandwich-ul când ştii că, deşi ficţiune, deşi poate nu extraordinar realizate cinematografic, aceste filme se inspiră din poveştile unor oameni reali, palpabili, goniţi î...