documentar, 119 min
Directed by: Ken
Burns, Sarah Burns, David McMahon
Production company: Sundance Selects, WETA, Florentine Films,
PBS, The Central Park Five Film Project
La un festival dedicat politicului, iată un documentar mai
mult despre drepturile omului. Dar oare nu sunt acestea constant încălcate de
politic?
Documentarul pleacă de la cazul real a cinci tineri de
culoare care sunt acuzați și condamnați pentru că au violat o femeie în Central
Park.
În noaptea de 19 aprilie 1989, o joggeriță de 28 de ani a
fost atacată brutal și violată în faimosul parc central al New York-ului. A
fost găsită cu craniul spart, cu temperatura corpului de 29 C și cu 75% din
sânge scurs. Când și-a revenit nu își mai amintea nimic. Investigațiile
poliției s-au concentrat asupra unui grup de tineri, negri și Latino, care se
aflau în zonă. După lungi și intimidante ore de interogatoriu, cei cinci tineri
au „mărturisit”. Condamnați la între 6 și 13 ani de închisoare cu executare, ei
au fost exonerați abia în 2002, când un violator în serie a mărturisit că este
autorul crimei.
Documentarul creionează portetul unui oraș divizat de
diferențele rasiale, ale unui oraș străbătut de o tranșee a inegalității
rasiale, unde fiecare grup etnic pare să își spună „fie să nu fie de-ai
noștri” („please, let it not be us.”).
Este incredibil cum acești tineri au fost interogați și
condamnați atât de rapid pentru a închide gurile mass-media. Nici vorbă de temeinicia meditativă din NYPD, de căutarea justițiară a probelor din CSI New York sau de altă ficțiune pseudo-hollywoodiană care ridică în
slăvi justiția americană și sfințenia unui proces „drept” în care nimeni nu
este condamnat decât „beyond reasonable doubt” (dincolo de orice îndoială). Când
însă vezi cum această nație, cu legendarele sale drepturi - la justiție, la
fericire - este atât de vulnerabilă încât în decursul unei săptămâni să culeagă
cinci adolescenți, de 14-15 ani, și să
îi acuze, la capătul a peste 30 de ore de nesomn și interogatoriu, de viol și
crimă, simți că lumea e mai puțin perfectă. CĂ ceea ce se întâmplă, din punct
de vedere al erorilor judiciare și abuzurilor privind drepturile omului („misscarriage of justice and human rights abuse”), e similar în toate
colțurile lumii.
În film sunt integrate filmări de atunci, titlurile
frenetice ale ziarelor, interviuri cu cei cinci, acum ajunși la vârsta
maturității. Este remarcabil faptul că echipa de realizatori a avut acces la imagini ale interogatoriilor propriu-zise.
Dincolo de fapte în sine, meritul documentarului este de a
analiza sistemul și modul în care s-a ajuns la acest monumental eșec, o „o
condamnare profundă a mentalității de turmă” (Kristopher Tapley, HIT FIX).
Notă (2016): Ceea ce nu știam când am văzut filmul este că obținerea unei confesiuni, chiar dacă retractată apoi, conduce la o condamnare sigură. Poliția americană folosește o anume metodă de interogare, tehnica REID. Se astimează că între 60 și 100 000 de deținuți sunt condamnați nevinovați în Statele Unite, ceea ce înseamnă că 3-5% din cei încarcerați au fost supuși unui tip d einterogare care a condus la o mărturisire falsă.
Tehnica REID, patentată de firma John E. Reid and Associates, are ca scop
să determine o persoană vinovată să se confeseze, dar nu este foarte utilă în a
rcunoaște inocența cuiva care se simte vinovat, fie și din alte motive. Experți
în psihologie consideră că oricine ar fi supus acestei tehnici va mărturisi la
un moment dat, chiar și lucruri pe care nu le-a făcut. Tehnica s-a dovedit
extrem de inexactă mai ales în rândul celor vulnerabili psihic: copii sau cei
dependenți de droguri. Sigur când e vorba să recunoști că ai furat o mașină sau
așa ceva, nu pare mare lucru, dar când, sub presiunea acestei tehnici, un
adolescent recunoaște o crimă pe care nu a comis-o, atunci rezultatul poate fi
chiar o condamnare la moarte. De aceea, există un curent în justiția americană
care dezaprobă folosirea acestei tehnici de interogare, și solicită filmarea
ÎNTREGULUI interogatoriu, nu doar a părții confesive finale.
Dacă mărturisești că ai comis o crimă în SUA, este foarte,
foarte greu să retractezi în timpul procesului. Pentru un procuror, obținerea
unei mărturisiri este achivalentă cu câștigarea procesului, chiar dacă nu
există și alte dovezi. De aceea, este important ca suspectul să mărturisească,
iar tehnica Reid este cel mai bun instrument pentru a obține acest lucru. În
medie durează DOAR 16 ore pentru a sfărâma rezistența unei persoane și a-l(o)
face să recunoască.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu