ANONIMUL 2013 – COMPETIȚIA la București

Anul acesta este un an special pentru festivalul Internațional al Filmului Independent Anonimul. Este ediția a X-a. Pentru mine a fost prima... la care am participat, și a fost foarte nouă. Am ajuns în fața proiecțiilor propuse de o echipă deja rodată, formată din directoarea festivalului, Miruna Berescu, Irina Margareta Nistor, și, mai ales, selecționera filmelor din competiție, Ludmila Cvikova.


Iuri Bîkov primind trofeul „Anonimul X”
Filmul este o artă care se face cu pasiune, inteligență, tenacitate, uneori umor,  dar, mai ales, cu bani. Bani pentru filmări, actori, drepturi, montaj, atâtea elemente care țin de tehnic, de practic, de concret. Dar ceea ce propune competiția de la „Anonimul” Sfântu Gheorghe, este cu atât mai valoros. Ludmila Cvikova a adunat din festivaluri cele mai interesante producții independente, filme de suflet în care autorii lor s-au implicat până peste cap. 

Regizorul afgan Barmak Akram, cu banii câștigați ca premiu pentru filmul său precedent, Kabuli Kid, a cumpărat o cameră modestă și a plecat în Afganistan, unde, după un scenariu abia schițat și dezvăluit pe parcurs actorilor, a realizat WAJMA, AN AFGHAN LOVE STORY, (Wajma, o poveste de dragoste afgană, regia Barmak Akram, Afganistan- Franţa, 2013; Cel mai bun scenariu, Festivalul de Film Sundance 2013).

Tall as the Baobab Tree

Studentul Jeremy Teicher a câștigat nototrietate după un sejur în Senegal unde a ajutat elevii unei școli dintr-un sat fără electricitate și fără apă curentă să își spună propriile povești pe mini-camere digitale (de exemplu Coumba Dia, care joacă și în film http://vimeo.com/16232583). Proiectul său This Is Us a primit bursa „Lombard Public Service Fellowship” și o nominalizare la Student Academy Awards. Astfel s-a îndrăgostit de loc, de oameni, de peisaje. S-a întors și a pus cap la cap o poveste de viață, despre iubirea a două surori, și astfel a filmat primul său lung-metraj jucat exclusiv de amatori, TALL AS THE BAOBAB TREE (Înalt, cât baobabul, regia Jeremy Teicher, Senegal- SUA, 2012; Premiul pentru Cel mai bun film acordat de Juriul Doha-Giffoni, Festivalul de Film Doha-Tribeca, 2012).


The Major
Regizorul rus Iuri Bîkov, a fost implicat adânc în toate fazele realizării filmului său The Major (Maiorul, selectat Semaine de la Critique, Cannes 2013; Horizons, Festivalul Internaţional de Film de la Karlovy Vary, 2013 și câștigător al trofeului Anonimul, 2013). A scris scenariul, a semnat regia, a făcut muzica și a mai și jucat rolul principal în acest thriller sumbru cu un „look”  post-apocaliptic din Rusia.

Încă de la conferința de presă am înțeles că selecționera festivalului, Ludmila CVIKOVA, este „a woman with a mission”, iar misiunea sa este aceea de a aduce în fața publicului acele pelicule atât de personale încât realizatorul a trecut de impasul financiar inerent oricărui proiect cinematografic și, luând camera în mână, cu actori amatori, și cu un scenariu inspirat din realitate, a făcut, sau mai exact și-a făcut, filmul. Pentru competiția „Anonimul”, filmul independent și filmul de autor devin sinonime.

S-ar putea ca aceste filme atât de încrâncenat personale să nu își găsească o distribuție largă, să nu își afle calea spre public decât prin intermediul unui festival precum cel de la Anonimul. Cu atât mai lăudabilă este inițiativa organizatorilor de a le aduce și în fața publicului bucureștean, la sala Studio, între 30 august și 1 septembrie.

Programul: http://amichim.blogspot.ro/2013/08/programul-retrospectivei-bucurestene.html

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Les Films de Cannes, ediția a opta

Imagine
În urmă cu zece ani, regizorul Cristian Mungiu obținea Palme D’Or la Festivalul Filmului de la Cannes, considerat cea mai importantă competiție cinematografică din lume, pentru al său „4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”, drama a două studente față în față cu o alegere imposibilă în România ceaușistă a anilor 80. Doi ani mai târziu, sub oblăduirea lui, debuta la București Les Films de Cannes – Festivalul Filmelor de Cannes la București – o întâlnire între publicul român și laureații Cannes-ului, una dintre foarte rarele ocazii de a vedea pelicule speciale, încercări estetice îndrăznețe și povești din întreaga lume spuse într-un limbaj cinematografic inedit și, de fiecare dată, unic. The Square, regia  Ruben Östlund Vineri, 13 octombrie, începe cea de-a opta ediție a festivalului reunind laureați ai Palme d’Or, Grand Prix, Premiul de regie, Premiul pentru scenariu și cel mai bun actor sau Camera d’Or, importantele distincții acordate de Festivalul de la Cannes. Filmele vor fi difu...
Citiți mai multe

Recomandări Festivalul Național de Teatru, Luni 23 octombrie 2017

Imagine
Din extrem de densul program al Festivalului Național de Teatru am câteva recomandări zilnice, pentru cei care au timp... și care au mai prins bilete. Luni, 23 octombrie Va trebui să alegeți.  Știu, va fi dificil, căci la ora 18.00 există două spectacole importante: Dacă nu l-ați văzut aseară, vă recomand la Teatrul Mic, Karamazovii de Horia Lovinescu şi Dan Micu, după romanul „Fraţii Karamazov” de F.M. Dostoievski. Adaptarea şi regia îi aparțin Nonei Ciobanu care ne-a dat o bijuterie de spectacol al Teatrului Maghiar din Cluj – Cel care închide noaptea .  Scenografia spectacolului o semnează, ca și la alte spectacole recente ale Nonei (precum Eu, Oblio , inspirat de THE POINT! de Harry Nilsson) Peter Košir, alături de regizoare. Costumele sunt creația Doinei Levintza. Decorul spectaculos, pulsează și se rotește, tumultuos sau lent, în ritmul respirației personajelor dostoievskiene, prinse în capcana propriului destin, interpretate de Marian Râlea...
Citiți mai multe
Ediția 2018 a Festivalului Filmelor de Cannes 2018 stă sub semnul realității Dincolo de poveste, arta teatrului, din care, cu un secol în urmă, a derivat arta cinematografului, s-a născut din dorința de a-l fermeca și cuceri pe cel din fața ta. Dar pe parcursul ultimului secol atenția s-a mutat dinspre celălalt, foarte mult, spre „mine însămi”. Atât în teatru, cât și în film autobiograficul, mână în mână cu realitatea, intră în poveste. Nu întâmplător, în acest nou secol al egocentricului, „recolta” canneză prezentată în 2018 de Les Films de Cannes à Bucarest  este una concentrată pe propria persoană a cineastului, inspirată propriile amintiri și experiențe de viață. Fie că este vorba de o excursie în „lumea femeilor din viața mea” precum în Roma , de Alfonso Cuarón , câștigătorul Leului de Aur la Veneția, sau de ce înseamnă atingerea fizică și intimitatea trupească, precum în filmul Adinei Pintilie, Touch Me Not , câștigătorul Ursului de Aur la Berlin, spectatorilor li se...
Citiți mai multe