Simplu, despre Africa în schimbare

GRAND COMME LE BAOBAB/TALL AS THE BAOBAB TREE 

regia Jeremy Teicher, Senegal- SUA, 2012 

Premiul pentru Cel mai bun film acordat de Juriul Doha-Giffoni, Festivalul de Film Doha-Tribeca, 2012

„based on true stories”

Dior Ka (Coumba)

La 18 ani, Jeremy Teicher, regizorul filmului, a participat la un proiect umanitar în Senegal. Atunci a lucrat cu un grup de elevi cărora le-a dat câte o cameră digitală și i-a trimis să își filmeze propriile povești, parte a vieții lor zilnice. Rezultatul a fost o serie de scurte mărturii, extrem de personale și un scurt documentar, This Is Us. Consistența și simplitatea acestor mărturii directe a impresionat publicul din întreaga lume, iar Teicher a câștigat  o nominalizare la Student Film Awards.  

Dar între britanic și pământul arid, bântuit de vaci costelive, fantomatice, presărat cu baobabi bulboși s-a format o legătură profundă. „Tall as the Baobab Tree” este întoarcerea tânărului regizor la Africa.

Jeremy Teicher la filmare

Regizorul și-a propus să spună povestea a două surori, Coumba (Dior Ka) și Debo (Omul Ka) și luptei lor pentru evitarea căsătoriei forțate a celei mai mici dintre ele, în vârstă de doar 8 ani. Interpretele,  neprofesioniste ca și ceilalți protagoniști ai filmului, sunt surori atât în viața reală, cât și în film. Pentru ele căsătoriile aranjate pentru fete, chiar atât de mici precum Debo, sunt o tradiție împământenită și des întâlnită. Acțiunea se petrece într-un sat din Senegal, la marginea orașului, la marginea modernității. Dacă fata cea mare, Coumba, a reușit să termine școala generală și să intre la liceu, pe cea mai mică o așteaptă un destin mai puțin optimist. Când fratele lor este accidentat, pentru a putea plăti datoria la medic, tatăl găsește soluția de a o mărita, pe bani, bineînțeles, pe Debo, aflată abia la începutul parcursului școlar. În timp ce mama, pasivă, gătește cina, Coumba, sora cea mare, caută cu înverșunare o cale de scăpare. Ea ajunge să calce cuvântul tatălui și, pe ascuns, să găsească de lucru la oraș. Disperarea celor două surori crește cu cât se întețesc căutările tatălui pentru un mire. Acestei conspirații li se alătură și un prieten de la școală, și chiar fratele mai mare, dar nu și mama care fusese și ea măritată de mică. Fratele mare se reface și e din nou capabil să se întoarcă la muncă, Coumba reușește să adune banii, dar bagajele sunt deja făcute pentru Debo. Cu întreaga „avere” înghesuită într-un mic sac de sport albastru și părul cu grijă împletit de mamă, Debo așteaptă ca tradiția, prin bătrânul satului, să îi pecetluiască destinul.

Omul Ka (Debo)

Povestit cu mijloace narative extrem de simple, liniar, urmărind perspectiva surorilor, filmul cucerește sufletul spectatorilor datorită interpreților neprofesioniști și a peisajelor superbe. Cele două surori, o combinație de fragilitate și înverșunare, își țin spaima în frâu, complotează la lumina lumânării și sunt profund afectate de deciziile adulte pe care trebuie să le ia singure. Amândouă, tipologii diferite, sunt cuceritoare prin gingășia uneia față de cealaltă, prin puterea pe care și-o transmit una celeilalte. Meritul regizorului este acela de a fi descoperit și ocrotit relația lor reală, de surori. Ceilalți interpreți, majoritatea locuitori ai satului Sinthiou Mbadane, sunt la fel de apropiați de propriile personaje, deși nici unul nu a avut de-a face cu cinematograful înaintea acestui film. Mama fetelor, Mboural Dia este „mamă a mulți copii”, după cum este descrisă pe site-ul filmului (http://tallasthebaobabtree.com). Ea este vecină cu Alpha Dia, interpretul lui Silèye, fratele mai mare, care a ratat intrarea la școală, ca și personajul său din film, și cu Cheikh Dia, interpretul prietenului lui Coumba, Amandy, care, asemeni personajului, face parte din prima generație de copii educați ai satului.

Mboural Dia (mama)

Acestei veridicități incontestabile, i se adaugă o imagine superbă, realizată de Chris Collins, cu un HDDSLR. Culorile aride, casele acoperite cu stuf, uscăciunea care parcă absoarbe umezeala și din ochii spectatorului sunt în contrast cu culorile vii ale hainelor purtate de protagoniști – portocaliu, roșu, ocru – care însuflețesc peisajul bântuit de vacile fantomatic de albe, cu coarne lungi, pășind majestuoase în căutarea ultimelor fire de vegetație. Adesea, precum Silèye în film, păstorii trebuie să se cațere în baobabii cei înalți pentru a tunde câteva frunze pentru rumegătoarele domestice.

„Tall As the Baobab Tree”

Un film generos în simplitatea sa, intim care spune cu respect o poveste despre Africa zilelor noastre, aflată la granița dintre tradiție și modernitate.